Scurt istoric

Liceul Tehnologic “ Avram Iancu “ Sibiu se numără printre şcolile cu o vârstă  apreciabilă in municipiul si care de-a lungul anilor a încercat să dea comunităţii profesioniştii de care avea nevoie.

Iniţial, clădirea din strada Neustift (zidul nou ) a găzduit între anii 1886-1918 şcolile civile de stat pentru fete din anul şcolar 1886-1887,  iar mai târziu, din anul şcolar 1909-1910 şi o şcoala civilă pentru baieţi, ambele cu limba de predare maghiară.  Aşa cum consemna directo¬rul Trandafir Preda In „Anuarul şcolii civile de stat pe anul 1919 -1920”, scopul înfiinţării acestei şcoli in Sibiu a fost  „Să atragă fiii şi fiicele de români din imprejurimi pentru Invăţarea limbii si propagarea culturii maghiare…., Veneau aceia care aveau nevoie de limba maghiară pentru ca să poată ocupa vreo funcţie …” Conform aceluiaşi document, şcoala a fost „cercetată” de 1996 de elevi şi de 4081 de eleve pană în momentul apariţei anuarului.

După desfăşurarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia care a consfiinţit formarea Statului unitar român, la 1 Decembrie 1918, s-a consti¬tuit Consiliul Dirigent Român cu sediu la Sibiu. Acest guvern provizoriu cere profe¬sorilor de la ambele instituţii, încă de la începutul lunii ianuarie 1919, să depună juramânt de fidelitate către statul român. Depun acest jurământ doar trei profesori, printre care şi profesorul de matematică-fizică, Trandafir Preda. La 16 ianuarie 1919 dele¬gatul Consiliului Dirigent preia cele două şcoli de la foştii directori, predându-Ie spre conducere noului director ¬profesorul Trandafir Preda.  Este numit un nou corp profesoral, iar elevii sunt despărtiţi, după limba de predare, în două grupuri.

În anul şcolar 1919 -1920 îşi continuă activitatea cele două şcoli civile (medii) cu predare în limba română şi apare, pentru absolvenţi, „Cursul Comercial Superior” de un an, pentru a ocupa „funcţii incepătoare” la insti¬tutele de credit şi economii şi în oficii publice. Pentru că numărul intreprin¬derilor industriale şi comer¬ciaIe creşte, iar băncile vechi îşi măresc activitatea şi se crează noi bănci, s-a simţit necesitatea unei şcoli comer¬ciale cu limba de predare română la Sibiu.

„Goana mare după carierele intelectuale are să se reducă. Să apreciem mai bine carierele practice, sa nu Ie lăsăm pe mâna străinilor ” scria in 1920 acelaşi neobosit animator al învăţământului sibian, Trandafir Preda. Aşa se explică de ce Secretariatul General al Ministerului Instrucţiunii din Cluj ordona în 1920 continuarea cursului comercial prin înfiinţarea  „Şcoalei Superioare de comerţ” din Sibiu cu sediul la ” etajul al II-lea al şcolii Medii  de Stat care funcţiona la parter şi etajul I al clădirii.

Din corpul profesoral făceau parte pe lânga director, profesorii Ştefan Klett – autor de manuale,  Olivia Miculescu,  Elena Stroca,  Cornelia Aleman, Eliza I. Iliescu, Romul Bucşa, loan  Isaicu. Între materiile ce se studiau, erau Religia, Limba română, Limba şi corespondenţa germană, Limba şi corespondenţa franceză, Limba italiană, Istoria, Matematica, Contabilitate şi lucrări de birou, Caligrafie, Stenografie, Economie politică, Cunoştinţe de drept si alete.

Dacă în primul an de activitate s-au acceptat clasele mixte, începând cu anul şcolar 1921 – 1922 se formează două şcoli supe¬rioare de comerţ,  una pentru băieţi si alta pentru fete, ¬ambele conduse de Trandafir Preda care a fost şi în acest an şcolar  director al celor două şcoli civile (medii). Astfel funcţionau în clădirea care constituie azi corpul A al Grupului Şcolar “  Avram Iancu ” patru şcoli în două schimburi. Primii ani au fost dificili. Lipsa de spaţiu, mai ales, afecta calitatea învătământului. Deşi s-au primit două săli de clasă de la Şcoala primară de pe strada „General Moşoiu” (azi Avram lancu), datorită creşterii numărului de clase, conducerea şcolii a cerut in¬sistent Primăriei oraşului Sibiu un nou local. În final şcolii i s-a acordat o clădire unde s-au amenajat 10 săli de clasă şi unde, din sep¬tembrie 1930, îşi începe activitatea separat, Şcoala Comercială superioară de fete sub direcţiunea d-nei prof. Elisa I. lIiescu.

Deşi cele două şcoli su¬perioare îşi vor continua activitatea separat , legătura dintre ele va rămâne prin cadrele didactice care ade¬seori predau la ambele şcoli, prin folosirea sălii de gimnastică, serbări comune, excursii şi altele.

În acelaşi an, 1930, s-au desfiinţat şcolile civile (medii), elevii fiind cooptaţi în cele două şcoli teoretice: băieţii la Iiceul  „Gheorghe Lazăr”, iar fetele la liceul „Domniţa Ileana” (azi Liceul „Octavian Goga”).Tot acum este transferată Şcoala Elementară de Comerţ de băieţi de la Sălişte în sediul şcolii, alături de şcoala Comercială Superioară de băieţi. Cele două instituţii ¬conduse de profesorul Tran¬dafir Preda, se unesc în anul 1936, formând Liceul Comercial de băieţi cu durata de 8 ani.  Această organizare va rămâne până în anul 1948.

Multe şi variate au fost acţiunile organizate de elevii si profesorii şcolilor ce funcţionau în acest local. Să amintim câteva : alcătuirea unui Anuar de către fiecare şcoală prin directorii lor până în anii războiului (1941); acţiunile societaţilor de lectură, prima fiind formată în 1920 şi intitulata „Mihai Eminescu” ; acţiunile societăţii sportive „Hermes” – cu rezultate deosebite la fotbal, oină, gimnastică, reprezentaţii teatrale şi muzicale cu piese de autori clasici şi creaţii originale ale profesorilor şcolii. Se cuvine să subliniem activitatea deosebită a prof. Nicolae Oancea  cunoscut compozitor sibian. Organi¬zarea unor acţiuni comemo¬rative, ca  cele dedicate împlinirii a „150 de ani de la moartea lui Grigore Ghica – ¬domnul martir al Moldovei  ” (1927), ” 10 ani de la formarea  Cehoslovaciei „(1928), ” 25 de ani de la moartea lui B.P. Haşdeu” (1932), ”  100 de ani de la naşterea lui Visarion Roman ” (1932) – ocazie cu care s-a hotărât ca această şcoala să poarte numele întemeietorului, la Raşinari in 1868, a primei bănci româneşti . Au loc serbări şcolare dedicate marilor evenimente istorice de la 1 Decembrie, 24 Ianuarie, 8 Aprilie, 10 Mai, dar şi evenimentelor contem¬porane cum au fost sărbă-toarea Încoronării de la Alba Iulia – 15 octombrie 1922 a regelui Ferdinand, apoi sărbătoarea Sf. Mihai, Înco¬ronarea lui Carol al II-lea ş.a.

O activitate specială, dar deosebit de importantă , a desfăşurat Comitetul şcolar care, datorită extinderii şcolii şi creşterii numărului de elevi, în vara anului 1930 a cumpărat un local pe strada George Coşbuc nr. 5, care a devenit internatul şcolii Superioare Comerciale de băieţi. Localul adăpostea circa 55-60 elevi  în cele 4 dor-mitoare amenajate, dispu¬nând şi de cantină, sala de mese, duşuri la subsol. A funcţionat ca atare până în anul 1980 (cu întrerupere în anii 1944 – 1948 când a fost ocupat de armată).

Anul 1948 marchează o nouă etapă în evoluţia şcolii noastre. În urma reformei învăţământului, de la 1 septembrie. Liceele comerciale de fete şi de băieţi s-au transformat în Şcoli Tehnice de Administraţie Economică. Alături de şcoala Tehnică de Administraţie Economică de băieţi funcţiona în localul şcolii şi şcoala comercială profesională, ambele instituţii fiind conduse de profesorul loan Turcu. Dintre profesori se cuvine să menţionăm activitatea desfăşurată de : Andrei Ghighiniţă, Silviu Ţeposu, Droc loan, Alexandru Florea, Vasu Vasile, Viorica Turcu, Aurelia Borcea, Dumitru lulian, Liviu Vanghele.

De-a lungul timpului, este lesne de observat că şcoala şi-a schimbat titulatura. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în anul 1950 când ea a luat numele de „Şcoala Medie Tehnică Metalurgică ” sub conducerea d-lor ing. Ganea Teodor şi a prof. luliu Lesiacu. Noua denumire a şcolii presupunea însă nu numai o schimbare la nivel de emblemă, ci şi una la nivel de conţinut al învăţămân¬tului. Şcoala profesională comercială mixtă s-a mutat în săliile Şcolii elementare nr.1.

În existenţa sa ulterioară, şcoala noastră a cunoscut şi o perioadă de uşor declin între anii 1955 – 1970, în sensul că, dintr-o şcoală ce şi-a făurit o tradiţie, ce a dat chiar specialişti în domeniul financiar – bancar, a găzduit în exclusivitate Şcoala Profe-sională de Ucenici a Minis¬terului Industriei Lemnului şi apoi a Ministerului Construc-ţiilor şi a Materialelor de Construcţii. Cursurile erau la zi, serale şi fără frecvenţă. Anul 1976 este anul noii reforme a învăţământului con¬form căreia se trece la învăţământul obligatoriu de 10 clase, iar pentru şcoala noastră, un prilej de relansare. Treptat, alături de clasele şcolii profesionale vor apărea clase de liceu – la început clasele a IX-a şi a X-a, ca treapta I de liceu, urmate firesc de clasele a XI-a şi a XII-a, ca treapta a II-a. Anul şcolar 1977 – 1978 este anul primilor absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat ai acestei şcoli cu titulatura  „Liceul lndustrial Nr. 3  ” Sibiu . Din acel an şcoala noastră a dat societăţii multe generaţii de muncitori, tehnicieni, maiştri sau de absolvenţi care au urmat diferite forme de învăţământ superior, ajungând ingineri, medici, profesori, jurişti, economişti, informaticieni, ş.a.m.d. În toţi aceşti ani,  activitatea instructivă şi educativă a fost dublată de acţiuni cultural¬-artistice şi  sportive, concursuri pe meserii şi de cultură generală.

Prin efortul conjugat, dascăli-elevi, şcoala a reuşit să-şi câştige un prestigiu în oraş şi judeţ, fiind cotată ca una dintre şcolile serioase,  unde se învaţă şi carte şi meserie, fiind după liceele teoretice de tradiţie cea mai căutată şcoală.

Din demersurile întreprinse în anii 1992-1993, şcoala a primit numele revoluţionarului transilvănean de la 1848, Avram Iancu, care  a poposit în peregrinările lui şi în zona veche, centrală a Sibiului, unde se găseşte şcoala.

După anul 1989 şcoala n-a rămas în afara mişcărilor inerente oricărei tranziţii, încercând să ţină pasul cu noile tendinţe din domeniul educaţiei şi cu interesele elevilor. În 1989 şcoala număra 1190 elevi la cursuri de zi liceu şi şcoala profesională, cursuri serale, şcoala de maiştri. Imediat după anii ’90,  şcoala  şi-a păstrat în mare parte profilele tradiţionale: prelucrarea lemnului şi mecanic, inversând  însă  proporţia de şcolarizare în favoarea fabricării produselor din lemn, deoarece o perioadă însemnată a fost singura unitate şcolară care pregătea în domeniul respectiv pe raza judetului Sibiu.

Au fost înfiinţate  clase cu profil de informatică, matematică¬-fizică şi de limbi străine, pe lângă cele tradiţionale. Încercând să-şi găsească identitatea pe o piaţă a serviciilor educaţionale în plină mişcare, încă neancorată puternic în realitatea pieţei muncii, şcoala noastră a reuşit să şcolarizeze elevi între 1995-2005 în meserii noi pentru noi,  ca :

  • protecţionist silvic,
  • tapiţer (şcoala de ucenici),
  • tehnician metrolog,
  • tehnician în mecatronică (am fost prima şcoală care a introdus aceste calificări),
  • tehnician în silvicultură (prima şi singura clasă în judeţ),
  • designer în industria mobilei .

De asemenea, suntem şcoala care în 2004 şi-a propus şi realizat prima clasă în judeţ în specialitatea Tehnician CAD conform nomenclatorului de calificări din H.G.721/2004 şi, respectiv în specialitatea Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare  conform nomenclatorului de calificări din H.G.1144/2005 în 2006. Dorinţa de a oferi calificări noi, atractive, cu impact pe piaţa muncii a fost o caracteristică continuă a şcolii încercând astfel o cât mai bună adaptare la cerinţele beneficiarilor.

Şcoala şi-a păstrat in mare parte profilele tradiţionale: prelucrarea lemnului si mecanic, inversând  dupa 1990 proporţia de şcolarizare in favoarea fabricării produselor din lemn, deoarece o perioadă insemnată a fost singura unitate şcolară care pregătea în domeniul respectiv pe toată raza judeţului Sibiu.

Incercând să-şi găsească identitatea pe o piaţă a serviciilor educaţionale în plină  mişcare, încă neancorată puternic în realitatea pieţei muncii, şcoala noastră a reuşit să şcolarizeze elevi începând cu anul 1995  în meserii noi pentru noi, ca: protecţionist silvic, lucrător în silvicultură, tapiţer-saltelar-plăpumar, tehnician metrolog, tehnician în mecatronică, tehnician în automatizări, tehnician in silvicultură şi exploatări forestiere, tehnician ecolog şi protecţia mediului, tehnician designer mobilă şi amenajări interioare, tehnician proiectant CAD, confecţioner tâmplărie din aluminiu şi mase plastice,

Cele mai multe dintre aceste calificari profesionale au constituit  premiere la nivel judeţean.

Dorinţa de a oferi calificări noi, atractive, cu impact pe piaţa muncii a fost o caracteristică continuă a şcolii pentru o cât mai bună adaptare la cerinţele beneficiarilor.

Se poate observa disponibilitatea şcolii de a pune la dispoziţia tinerilor în formare o paletă de calificări,  multe dintre ele noi sau chiar singulare în judeţ. Suntem singura şcoală din judeţ care a calificat în domeniul silvic. Am fost primii care am introdus calificarea în meseria ”Confecţioner tâmplărie din aluminiu şi mase plastice” pornind de la explozia de cerere pe piaţa de profil pentru astfel de dotări..

Clădirea liceului în anul 2019

75 total views, 15 views today